Buddhismul și incinerația

Buddhismul și incinerația

Buddhismul este o cale, sau un set de practici și învățături, care nu include ideea de a se închina unui zeu creator, așa că unii oameni nu îl văd ca pe o religie în sensul „occidental”. De fapt, budismul nu se vede pe sine ca fiind în conflict cu alte religii – de exemplu, mulți practicanți v-ar spune că este posibil, din perspectiva budistă, să fii atât budist, cât și creștin sau evreu.

Buddhismul a început în India acum mai bine de 2.500 de ani. Se bazează pe viața și învățăturile lui Siddhartha Gautama – Buddha sau „cel luminat”. De la începuturile sale, budismul s-a răspândit în toată Asia de Est și acum câștigă tot mai mulți adepți în Occident.

Principiile de bază ale învățăturii budiste sunt simple și practice: nimic nu este fix sau permanent; acțiunile au consecințe; schimbarea este posibilă. Atenția și meditația sunt o parte importantă a practicii budiste.

Pentru că budismul s-a răspândit atât de mult în Asia, pe o perioadă atât de lungă de timp, există multe tradiții sau ramificații ale budismului: Zen, tibetan, Theravada și Tărâmul Pur sunt doar câteva exemple. Aceste tradiții au influențat cultura regiunilor sau țărilor în care se găsesc într-o varietate de moduri, inclusiv practicile funerare și de incinerare.

Practici budiste de înmormântare și incinerare

Buddhismul este strâns asociat cu incinerarea ca practică funerară. Deoarece Buddha însuși a fost incinerat, rezultă că mulți practicanți budiști aleg să îi urmeze pașii.

Cu toate acestea, budismul în general nu este foarte special în ceea ce privește practicile funerare exacte pe care budiștii trebuie să le urmeze. Deși incinerarea este cea mai frecventă alegere printre budiști, înmormântarea este, de asemenea, permisă.

Tradițiile sau sectele individuale au practici funerare specifice pe care practicanții le urmează de obicei, dar, spre deosebire de creștinism, niciuna dintre acestea nu ar avea vreun impact asupra sufletului sau destinului etern al practicantului. Budismul susține că, după moarte, nu există nicio legătură între conștiința persoanei plecate și corpul sau rămășițele lăsate în urmă.

Acest lucru nu înseamnă că budiștilor nu le pasă de practicile funerare – într-adevăr, le pasă, dar budiștii nu cred că este în joc ceva asemănător cu mântuirea. Ritualurile funerare budiste sunt de obicei solemne, semnificative și demne, dar ele există în primul rând ca mijloc de a aduce un omagiu morților și de a le ușura tranziția, nu pentru a asigura intrarea în rai.

Budiștii cred totuși în reîncarnare, sau renaștere. Ei văd moartea ca parte a unui proces de ciclu continuu de renaștere până când cineva a atins cea mai înaltă stare de conștiință. Atunci când este atinsă cea mai înaltă conștiință, budistul atinge Nirvana, o stare în care nu mai există durere sau suferință, nu mai există dorință sau egoism, toate datoriile karmice sunt achitate, iar ciclul morții și al renașterii se încheie.

O înmormântare budistă tipică

Buddhismul cuprinde o gamă largă de practici și credințe funerare. Cu toate acestea, o înmormântare budistă tipică include, de obicei, incinerarea, deși aceasta nu este o cerință. În tradiția tibetană, înainte de înmormântare sau incinerare se respectă de obicei o perioadă de așteptare de patru zile după deces, deoarece mulți budiști cred că sufletul este încă „în tranziție” pentru o perioadă de timp după moarte.

Imediat înainte și în momentul morții, călugării sau învățătorii budiști vor conduce familia în rostirea de rugăciuni pentru a ajuta la ușurarea tranziției sufletului în afara corpului. Acesta este începutul perioadei de înmormântare, care în budismul Mayahana – din care provin tradițiile budiste Zen și de Tărâm Pur observate în Japonia și China – poate dura până la 100 de zile.

Prima săptămână după deces este, de obicei, cea mai importantă, deoarece corpul este pregătit pentru incinerare; rugăciunile vor fi rostite în mod continuu în această perioadă de către călugări sau de către familie. De obicei, incinerarea are loc în orice moment după prima săptămână. În unele tradiții este posibil ca ea să nu aibă loc până la o lună. Adesea, persoana decedată va fi incinerată împreună cu câteva obiecte care îi plăceau sau care aveau o semnificație pentru ea. Membrii familiei vor asista adesea la incinerare, iar când aceasta se termină, ei plasează rămășițele într-o urnă.

După incinerare, rămășițele sunt adesea îngropate într-un mic lot de familie. Rugăciunile vor continua să fie rostite în timpul perioadei de doliu, care poate dura de la o lună până la 100 de zile.

Mulțumiri speciale lui Greg Crouse, managerul de servicii al locației noastre Neptune Society din Palm Harbor/Tampa, FL, pentru sprijinul și contribuțiile sale la această postare.

Dacă dvs. sau o persoană dragă se gândește la incinerare, noi, la Neptune Society, vă încurajăm să vă analizați cu atenție propria poziție față de acest subiect, să discutați opțiunile cu liderul dvs. religios și să faceți alegerea pe care o considerați potrivită pentru dvs. și familia dvs. Pentru mai multe articole din această serie, vă rugăm să consultați arhiva noastră de articole despre religie și incinerare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *